fii fericit că te mai poți întrista

când tăcerile plâng în viori

un plămân uriaș purifică sunetul

și în acorduri

îți e strivită orice-mpotrivire

de-ajuns îți e să ieși din stinghereală

când ochi de ciocolată amăruie

te cheamă blând cu glas de primăveri

iar tu te simți ca țintuit în vise

înlăuntru

o perdea neagră de nori

înlătur-o cu un zâmbet -

semn magic soarelui ce strălucește discret